Nu mi-am dorit niciodată ca România să devină o ţară de sclavi, cu atât mai puţin o colonie a cuiva. Am fost crescut în mitul unei ţări normale, care are demnitatea de a-şi onora trecutul şi forţa de a-şi proiecta viitorul. Mi-a plăcut mereu să spun că sunt roman şi că m-am născut în România. Apartenenţa la ideea de Patrie mi-a dat, în momente de restrişte, forţa de a continua şi de a mă întoarce în ceea ce poate fi numit locul cel mai apropiat sufletului meu: ţinutul unde am copilărit, Vâlcea, România.
Când eram acasă şi făceam presă locală cu un entuziasm patologic, ca şi astăzi, nu înţelegeam prea bine dimensiunile dezastrului românesc, eram prea orbit de grijile din fiecare zi, ca să vad cum alţii, care furau cu voluptate, deveneau putred de bogaţi. Asta în timp ce mai toţi cunoscuţii mei sărăceau. Atunci ne mergea şi nouă binişor şi eram tentaţi să credem că era normal ca viaţa să-i selecteze pe cei puternici şi să-i aşeze, ca să zic aşa, în fruntea bucatelor. Pe parcurs, am descoperit că mai toţi aceia care făceau mulţi bani şi cărora le mergea excelent, erau fie bine consiliaţi de foşti ofiţeri de poliţie sau ai fostei securităti, erau membri activi ai unor cluburi pretins elitiste, ori oculte, în sensul unei oculte hrăpăreţe şi interesate, care abandonase de multă vreme idealurile şi principiile în favoarea sportului naţional, care a făcut mulţi milionari din Top 300 sau lideri politici de mucava: afacerile cu Statul Român.
Lipsa spiritului antreprenorial (cine să-l aibă după 1989?) a făcut posibila trecerea din averea publică în cea privata a miliarde de euro. A face afaceri cu Statul, a-l păcăli cu voluptate, era datoria tuturor acelora care începuseră să adulmece afacerea. Neştiind să facă afaceri, domnul Cutare, doamna Cutărică, în numele firmelor lor, X şi Y, au hotărat că este mai uşor să cumpere bunăvoinţa unui funcţionar public, să trucheze o licitaţie, să supraliciteze bunurile pe care Statul le vindea şi tot Statul le cumpăra de câteva ori mai scump. Apoi, să-si numească primarii, consilierii locali şi judeţeni. Statul a dispărut, încet, sub asaltul acelora care trebuiau sa îl apere. Statul şi instituţiile sale cangrenate au muriţ iar în locul acestora s-au născut Corporaţ iile Oculte. Acestea au finanţat Partidele, care au zămislit parlamentarii - deputaţii şi senatorii. Apoi Preşedintele. Aceştia toţi sunt astăzi Cerberii Corporatiilor Oculte, care continuă să fecundeze "idei geniale", prin care ceea ce a mai rămas din Stat e forţat să cotizeze tot la ei.
La o adică, ei, parlamentarii, fac şi legile care le trebuie Corporaţiilor, Guvernului, domnului Preşedinte. Rezultatul? O Românie feudală, nici măcar de tip rusesc, ci o Românie a unor indivizi care ar trebui să înfunde puşcăriile, pentru că ei au luat, cu de la sine putere, ceea ce aparţinea tuturor sau aparţinuse altora, ca şi când aveau un drept divin. Aceşti infractori se bat astăzi cu cărămida în piept, ei sunt aceia care au făcut din România un stat la cheremul oricui. Anularea demnităţii naţionale, acoperirea infracţiunilor din ultimii 20 de ani, a făcut din Statul Român un Srl sărac lipit, cerşetor şi incapabil de a fi cu fruntea sus în circuitul marilor valori ale lumii. România dispare încet, iar în locul ei feudalii vor pune în curând, ca în Evul Mediu, emblemele familiilor lor, despre care nimeni nu va şti vreodată cum au ajuns atât de bogate.
Asa s-a produs sudamericanizarea României, distrugerea tuturor valorilor româneşti, sclavizarea românilor de către români, vânzarea bogaţiilor solului şi subsolului. Aşa am distrus noi totul, inclusiv speranţa că într-o zi, chiar cu ajutorul lui Dumnezeu, vom mai avea o şansă să fim mândri că am fost, cândva, români.
Silviu Popescu